Share!
Din pacate astazi a trebuit sa-mi vizitez verisoara la spital... :(
E un moment foarte urat sa mergi la cineva apropiat si sa-l vezi intr-o situatie naspa, insa asa-i in jocul asta pe care noi il numim Life 2.0.
... are 18 ani ... Timp de 18 ani nu m-am dus niciodata la ea sa-i duc o ciocolata, insa astazi am fost lovit asa in ceafa de o generozitate iesita din comun. Am sunat-o sa o intreb ce vrea... A spus ca nu vrea nimic, insa generozitatea nu m-a lasat in pace pana nu am cumparat diverse chestii.
Stand acolo de povesti cu ea, mi-am adus aminte ca acuma cativa ani am fost si eu in spital din nu stiu ce motive.
Timp de 23 de ani nu a venit nimeni la mine sa imi spuna: "Coaie, ce mai faci? Esti bine? Am venit sa te vad, sa stam sa bem o bere si sa mai discutam una alta!"... ba mai mult, nici macar nu m-a sunat nimeni niciodata sa ma intrebe doar de sanatate.
Probabil in 22 de ani din cei 23 ai mei am fost sanatos TUN, insa nu a venit nimeni niciodata la mine sa zica: "Uite ba Becks 2 portocale... Ti le-am adus pentru ca stiu ca esti sanatos tun si cred ca ai manca si tu 2 portocale!"
Timp de 23 de ani nu m-a sunat niciodata nimeni sa-mi spuna: "Ba Becks, sunt in fata blocului tau... Iesi la geam sa te salut!"
... nu frate, in toti cei 23 de ani cat am fost sanatos nu m-am putut bucura de atata atentie cat m-am bucurat in cele 2 saptamani pe care le-am petrecut in spital.
Stateam in pat si ma uitam stupefiat la doctor cand imi zicea lista aia cu ce cacaturi nu am voie sa mananc si de ce.
Nu si-a terminat bine doctorul de zis povestea ca mi-a sunat telefonul: "Ce faaaaci? Iesi la geam! Sunt in fata spitalului... ti-am adus ceva bun!"
Ce-mi puteam dori mai mult decat sa ma duc, sa feresc perdeaua, sa dau de niste gratii printre care ma uit si o vad pe mama cu o plasa de chestii pe care mi le-am dorit mereu si mi le-a adus cand nu aveam voie sa le mananc. E o bucurie de nedescris!
Mai mult de atat, primeam vizite si mesaje de la persoane despre care nici nu stiam ca exista si niciodata nu mi-am putut imagina cat de important sunt eu pentru ei...
Am ajuns acasa dupa 2 saptamani de spitalizare si asteptam strugurii, portocalele, bananele... uralele de bucurie... petrecerea surpriza! De unde? Fix pula... Am reintrat in aceleasi cacaturi zilnice si m-am lovit de aceleasi persoane reci de care m-am lovit toata viata, persoane care-n loc de sfaturi imi spuneau: "E treaba ta ce faci!"
N-am mai fost in spital de-atunci, dar nici n-am mai primit banane moca asa ca va dau cate-o banana-n bot tuturor celor care stiti sa va apreciati prietenii doar cand au probleme! Muie!
Vescan - Caracter de piatra
Asculta mai multe audio Muzica
E un moment foarte urat sa mergi la cineva apropiat si sa-l vezi intr-o situatie naspa, insa asa-i in jocul asta pe care noi il numim Life 2.0.
... are 18 ani ... Timp de 18 ani nu m-am dus niciodata la ea sa-i duc o ciocolata, insa astazi am fost lovit asa in ceafa de o generozitate iesita din comun. Am sunat-o sa o intreb ce vrea... A spus ca nu vrea nimic, insa generozitatea nu m-a lasat in pace pana nu am cumparat diverse chestii.
Stand acolo de povesti cu ea, mi-am adus aminte ca acuma cativa ani am fost si eu in spital din nu stiu ce motive.
Timp de 23 de ani nu a venit nimeni la mine sa imi spuna: "Coaie, ce mai faci? Esti bine? Am venit sa te vad, sa stam sa bem o bere si sa mai discutam una alta!"... ba mai mult, nici macar nu m-a sunat nimeni niciodata sa ma intrebe doar de sanatate.
Probabil in 22 de ani din cei 23 ai mei am fost sanatos TUN, insa nu a venit nimeni niciodata la mine sa zica: "Uite ba Becks 2 portocale... Ti le-am adus pentru ca stiu ca esti sanatos tun si cred ca ai manca si tu 2 portocale!"
Timp de 23 de ani nu m-a sunat niciodata nimeni sa-mi spuna: "Ba Becks, sunt in fata blocului tau... Iesi la geam sa te salut!"
... nu frate, in toti cei 23 de ani cat am fost sanatos nu m-am putut bucura de atata atentie cat m-am bucurat in cele 2 saptamani pe care le-am petrecut in spital.
Stateam in pat si ma uitam stupefiat la doctor cand imi zicea lista aia cu ce cacaturi nu am voie sa mananc si de ce.
Nu si-a terminat bine doctorul de zis povestea ca mi-a sunat telefonul: "Ce faaaaci? Iesi la geam! Sunt in fata spitalului... ti-am adus ceva bun!"
Ce-mi puteam dori mai mult decat sa ma duc, sa feresc perdeaua, sa dau de niste gratii printre care ma uit si o vad pe mama cu o plasa de chestii pe care mi le-am dorit mereu si mi le-a adus cand nu aveam voie sa le mananc. E o bucurie de nedescris!
Mai mult de atat, primeam vizite si mesaje de la persoane despre care nici nu stiam ca exista si niciodata nu mi-am putut imagina cat de important sunt eu pentru ei...
Am ajuns acasa dupa 2 saptamani de spitalizare si asteptam strugurii, portocalele, bananele... uralele de bucurie... petrecerea surpriza! De unde? Fix pula... Am reintrat in aceleasi cacaturi zilnice si m-am lovit de aceleasi persoane reci de care m-am lovit toata viata, persoane care-n loc de sfaturi imi spuneau: "E treaba ta ce faci!"
N-am mai fost in spital de-atunci, dar nici n-am mai primit banane moca asa ca va dau cate-o banana-n bot tuturor celor care stiti sa va apreciati prietenii doar cand au probleme! Muie!
Vescan - Caracter de piatra
Asculta mai multe audio Muzica
This entry was posted
on vineri, decembrie 11, 2009
at vineri, decembrie 11, 2009
and is filed under
D'ale mele
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.
